Einstein
VictoriaEdu Întreabă-l pe Einstein
Einstein
Albert Einstein VictoriaEdu

Cu care Einstein vrei să vorbești?

Theo Dicu a creat 3 temperamente — alege-ți preferatul

Blog VictoriaEdu

Simulări VictoriaEdu – prea ușor sau prea greu? Cum se construiește un subiect echilibrat

Simulări VictoriaEdu – Una dintre întrebările pe care le auzim uneori după o simulare este dacă subiectul a fost prea ușor sau prea greu.

„A fost prea ușor.”

„A fost prea greu.”

Sunt două reacții care, paradoxal, pot provoca aceeași îngrijorare.

Dacă subiectul i s-a părut ușor elevului și a obținut o notă mare, poate apărea teama că va considera că este deja suficient de pregătit și nu va mai acorda aceeași atenție studiului.

Dacă subiectul i s-a părut greu și nota este mai mică decât se aștepta, apare cealaltă teamă: că rezultatul îl va descuraja.

Dar o simulare nu ar trebui judecată doar prin întrebarea „A fost ușoară sau grea?”. Mai important este ce reușește să ne spună despre nivelul de pregătire al elevului.

Ce înseamnă, de fapt, un subiect echilibrat?

Scopul unei simulări nu este ca toți elevii să obțină note mari. Dar nici să îi pună în dificultate printr-un subiect artificial de greu.

Un subiect echilibrat trebuie să ofere elevului posibilitatea de a demonstra ceea ce știe și, în același timp, să evidențieze zonele în care pregătirea mai trebuie consolidată.

De aceea, nota este importantă, dar nu este singura informație pe care ar trebui să o obținem în urma unei simulări.

Ne interesează și:

  • ce tipuri de exerciții au fost rezolvate corect;
  • unde s-au pierdut puncte;
  • dacă greșelile provin din lacune de cunoștințe sau din neatenție;
  • dacă elevul a înțeles corect cerințele;
  • cum și-a gestionat timpul;
  • dacă există anumite tipuri de exerciții la care dificultățile se repetă.

O simulare devine cu adevărat utilă atunci când rezultatul poate fi transformat în informație pentru următoarea etapă de pregătire.

Simulări VictoriaEdu: cum construim subiectele

Subiectele sunt realizate de profesorii VictoriaEdu și nu pornesc de la ideea că o simulare trebuie să fie „ușoară” sau „grea”.

Punctul de plecare îl reprezintă programa și modelele oficiale de examen.

Profesorii analizează și modul în care au fost construite subiectele examenelor naționale din anii anteriori, pentru a păstra legătura dintre pregătirea elevului și cerințele cu care acesta se poate întâlni într-un examen real.

În același timp, folosim experiența simulărilor organizate în anii precedenți. Ne uităm la rezultatele obținute și la modul în care elevii au răspuns diferitelor tipuri de cerințe, iar aceste informații ne ajută să calibrăm simulările următoare.

Scopul nu este să anticipăm nota pe care elevul o va obține la examen. O simulare nu poate face o astfel de promisiune.

Scopul este să obținem o imagine cât mai utilă asupra pregătirii sale în acel moment.

De ce același subiect poate părea ușor unui elev și greu altuia?

Pentru că elevii nu pornesc de la același nivel și nu au aceleași puncte forte sau aceleași lacune.

Un elev poate stăpâni foarte bine un capitol și poate avea dificultăți la altul. Alt elev poate avea exact situația inversă.

Există și alte diferențe: viteza de lucru, atenția, emoțiile, capacitatea de a interpreta o cerință sau de a-și organiza timpul.

De aceea, faptul că unui elev i s-a părut un subiect ușor, iar altuia greu nu este, în sine, o contradicție.

Dificultatea percepută de elev și echilibrul unui subiect nu sunt același lucru.

O notă mare nu înseamnă că pregătirea s-a încheiat

O notă bună la simulare este, desigur, un rezultat încurajator.

Dar nu înseamnă automat că nu mai există nimic de îmbunătățit.

Un elev poate obține o notă mare și totuși să piardă constant puncte la un anumit tip de exercițiu. Poate avea cunoștințele necesare, dar să lucreze prea lent. Sau poate face greșeli de atenție care, într-o altă combinație de cerințe, ar putea avea un impact mai mare asupra rezultatului.

De aceea, după o simulare bună, întrebarea nu ar trebui să fie doar:

„Ce notă ai luat?”

Ci și:

„Unde ai pierdut punctele?”

Nici o notă mică nu spune că elevul „nu știe”

Aceeași precauție este necesară și în sens invers.

Un rezultat sub așteptări nu înseamnă automat că elevul nu este pregătit sau că munca făcută până atunci nu a avut efect.

Trebuie văzut cum s-a ajuns la acea notă.

Poate exista un capitol insuficient consolidat. Pot exista exerciții pe care elevul știe să le rezolve, dar la care a greșit din neatenție. Poate nu și-a gestionat bine timpul. Sau emoțiile au influențat modul în care a lucrat.

Aceste situații cer intervenții diferite.

Tocmai de aceea, rezultatul unei simulări trebuie analizat, nu doar înregistrat.

O simulare nu trebuie să încurajeze sau să descurajeze artificial

Ar fi simplu să construim un subiect mai ușor pentru ca rezultatele să arate bine.

Dar informația obținută ar putea fi mai puțin utilă.

La fel de puțin util ar fi să construim intenționat un subiect foarte dificil doar pentru a demonstra elevului că mai are mult de învățat.

Rolul simulării nu este nici să ofere o falsă siguranță, nici să sperie.

Rolul ei este să ne ajute să vedem unde se află elevul acum și ce trebuie făcut în continuare.

Uneori rezultatul confirmă că pregătirea merge în direcția potrivită. Alteori scoate la iveală o dificultate care trebuie rezolvată.

Ambele rezultate pot fi valoroase dacă sunt interpretate corect.

Ce ar trebui să discutăm cu elevul după simulare?

În loc să ne oprim la notă, putem pune câteva întrebări mult mai utile:

Ce ți s-a părut dificil?

La ce exerciții ai pierdut cele mai multe puncte?

Au existat lucruri pe care nu le știai sau știai rezolvarea, dar ai greșit?

Ai reușit să termini subiectul în timpul disponibil?

Au existat cerințe pe care le-ai înțeles greșit?

Ce trebuie să lucrăm până la următoarea simulare?

În felul acesta, simularea nu se termină odată cu afișarea rezultatului.

Ea devine parte dintr-un proces:

test → analiză → corectare → pregătire → test din nou.

Iar comparația dintre mai multe simulări poate spune mult mai mult despre progres decât o singură notă privită izolat.

Simularea este un instrument de lucru, nu un verdict

Poate aceasta este ideea cea mai importantă.

O simulare surprinde nivelul elevului într-un anumit moment, în anumite condiții și pe un anumit subiect.

Nu stabilește ce notă va lua la examen și nici nu definește cât de „bun” sau „slab” este elevul.

În schimb, poate arăta foarte concret ce funcționează și ce mai trebuie lucrat.

Prin Simulări VictoriaEdu, urmărim tocmai acest lucru: să obținem informații utile despre nivelul de pregătire al elevului și despre ceea ce trebuie lucrat în continuare.

Dacă vrei să vezi următoarele sesiuni organizate de VictoriaEdu, poți consulta calendarele pentru Simulările Evaluării Naționale și Simulările de Bacalaureat.

Nu știi de unde să înceapă copilul tău?

Evaluarea inițială VictoriaEdu identifică nivelul real, lacunele și direcția potrivită de pregătire.

Trimite cerere evaluare
Evaluare 250 lei • Se deduce la înscriere