Dacă copilul spune „Nu sunt bun la matematică”, este normal să te întrebi dacă are într-adevăr dificultăți la această materie sau dacă este doar o perioadă dificilă.
Este una dintre cele mai des întâlnite afirmații pe care le auzim de la elevi. Uneori apare după o notă mică. Alteori după un test dificil sau după câteva exerciții pe care copilul nu a reușit să le rezolve.
Pentru mulți părinți, această afirmație este îngrijorătoare. Unii încearcă să încurajeze copilul, alții îl împing să exerseze mai mult, iar unii ajung să creadă că matematica pur și simplu nu este pentru el.
În realitate, lucrurile stau de cele mai multe ori diferit.
„Nu sunt bun la matematică” înseamnă adesea altceva
Atunci când un copil spune că nu este bun la matematică, de multe ori nu vorbește despre capacitatea sa reală, ci despre felul în care se simte.
În spatele acestei afirmații se pot ascunde:
- frustrarea acumulată după mai multe note mici;
- teama de a greși în fața colegilor;
- dificultatea de a ține pasul cu ritmul de la clasă;
- lipsa încrederii în propriile forțe;
- lacune care s-au acumulat în timp.
De aceea, este important să nu tratăm această afirmație ca pe un verdict, ci ca pe un semnal că elevul are nevoie de sprijin.
De ce își pierd elevii încrederea la matematică?
Matematica este diferită de multe alte materii. Dacă un capitol nu este înțeles bine, următoarele lecții devin mai dificile.
Un elev care nu stăpânește fracțiile va avea dificultăți la procente. Dacă nu înțelege ecuațiile, va întâmpina probleme la capitolele următoare.
În timp, apar lacune care fac materia să pară din ce în ce mai complicată.
După câteva experiențe negative, elevul începe să creadă că problema este la el și nu la faptul că anumite noțiuni nu au fost suficient de bine înțelese.
Ce NU ar trebui să facă părinții
Din dorința de a ajuta, părinții folosesc uneori expresii care pot avea efectul opus.
De exemplu:
- „Trebuie doar să înveți mai mult.”
- „Colegul tău reușește, tu de ce nu poți?”
- „Matematica este ușoară.”
- „Dacă nu înveți, nu vei reuși.”
Deși sunt bine intenționate, aceste mesaje pot amplifica sentimentul de neputință.
Atunci când un copil este deja convins că nu poate reuși, presiunea suplimentară îl poate face să evite și mai mult materia.
Ce îi ajută cu adevărat pe elevi
Primul pas este identificarea cauzei reale.
Are elevul lacune de cunoștințe?
Nu înțelege explicațiile de la clasă?
Are emoții puternice înaintea testelor?
Sau pur și simplu are nevoie de mai mult timp pentru a asimila informațiile?
Abia după ce răspundem la aceste întrebări putem găsi soluția potrivită.
În multe cazuri, progresul apare surprinzător de repede atunci când elevul începe să lucreze într-un ritm adaptat nevoilor sale.
Cum poate fi recâștigată încrederea
Încrederea nu se construiește prin promisiuni, ci prin rezultate mici și constante.
Atunci când elevul începe să rezolve exerciții pe care înainte le considera imposibile, apare sentimentul că poate reuși.
Fiecare exercițiu rezolvat corect, fiecare test mai bun și fiecare concept înțeles contribuie la reconstruirea încrederii.
De aceea, obiectivele realiste și progresive sunt mult mai eficiente decât așteptările nerealiste.
Rolul evaluării inițiale
De multe ori, părinții și elevii nu știu exact unde se află problema.
O evaluare inițială poate identifica:
- capitolele care necesită recuperare;
- nivelul real de pregătire;
- punctele forte ale elevului;
- pașii necesari pentru progres.
În cadrul VictoriaEdu, evaluarea inițială este primul pas în construirea unui plan personalizat de pregătire, adaptat nivelului și obiectivelor fiecărui elev.
Poți afla mai multe despre procesul de evaluare și planul personalizat de pregătire aici:
https://victoriaeducenter.com/plan-personalizat-de-pregatire
Când este momentul să ceri ajutor?
Mulți părinți așteaptă până când situația devine urgentă.
În realitate, cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât recuperarea este mai ușoară.
Dacă observi că elevul:
- evită să lucreze la matematică;
- spune frecvent că nu poate sau nu este bun;
- are dificultăți constante la teste;
- își pierde încrederea în propriile capacități;
este momentul să cauți cauza și să construiești un plan de acțiune.
Concluzie
Atunci când un copil spune „Nu sunt bun la matematică”, de cele mai multe ori nu vorbește despre lipsa talentului, ci despre o dificultate pe care încă nu a reușit să o depășească.
Cu sprijinul potrivit, un plan clar și obiective adaptate nivelului său, majoritatea elevilor pot recupera și își pot recâștiga încrederea.
Matematica nu este doar despre formule și calcule. Este și despre perseverență, înțelegere și construirea încrederii în propriile forțe.